Prietenii...

          Cunoasteti termenul, nu?! Fiecare dintre noi ar trebui sa avem asa ceva, si cand spun asta nu ma refer la amici, cunostinte, relatii....ci la PRIETENI, adica...persoanele alea care apar amintite pe multe brelocuri, in multe mass-uri, care ar trebui sa fie langa noi cand avem nevoie, in care ar trebui sa avem mereu incredere oarba, pe care ar trebui sa ne putem bizui oricand si oriunde, care ar trebui sa ne fie intotdeauna credinciosi, care nu ar trebui sa ne insele niciodata increderea pe care le-o acordam, care ar trebui sa ne iubeasca asa cum suntem, si bineinteles carora ar trebui sa le raspundem la fel, sa intruchipam la fel de bine termenul de "prieten", la fel de mult pe cat asteptam noi de la ei! Bineinteles ca eu am definit aici PRIETENUL ideal, pe care nu il vom gasi nicaieri in lumea asta, oricat de mult am incerca, oricat de mult am cauta...
         Am fi niste, cel putin, naivi sa credem ca acest personaj exista, ca cineva poate intruchipa , intradevar, rolul de prieten asa cum l-am descris eu, mai ales in ziua de azi...Eu unul, nu am pretentia ca prietenii mei sa indeplineasca tot ce am scris mai sus, pentru ca stiu ca ar fi imposibil si nedrept din partea mea sa le cer asta, si stiu ca nici eu la randul meu nu le pot indeplini pentru ei...Insa daca am avea prieteni care sa indeplineasca macar 3 din cele 6 calitati pe care le-am descris mai sus, ar trebui sa fim mandri ca avem langa noi niste PRIETENI, insa si acestia sunt foarte greu de gasit...
         Ati fost vreodata inselati de prieteni?! Inselati....nu la modul ca te-a mintit ca iti aduce CD-ul x si nu t-i l-a mai adus nici dupa 3 luni, nu, inselati, la modul de..."tradati"...sa simti ca ai fost lovit cu un ciocan de 15 Kg fix in varful capului, sa iti fie data cu totul peste cap notiunea de prieten, sa stii ca tot ce ai "investit" tu pana atunci in prietenia voastra, ai investit in ceva fals, sa simti ca toata "constructia", "cladirea" din beton armat care credeai ca constituie prietenia voastra s-a transformat in firicele de nisip luate de vant...Daca nu ati simtit-o, nici nu va doresc sa o simtiti vreodata, va asigur ca e unul din cele mai intense, in sensul rau al cuvantului, sentimente pe care le puteti simti, pt mine, cel putin, asa a fost...Daca, insa, ati simtit-o si voi....incercati sa priviti partea buna a lucrurilor, incercati sa invatati cate ceva din aceasta experienta, eu, de exemplu, am invatat sa fiu mai rezervat cand acord incredere, si chestia asta mi-a fost de folos de cateva ori...Bine, acum nici in extrema cealalta nu trebuie sa se cada, insa...e bine sa fii "in garda"...In medicina exista o vorba : "E mai usor sa previi decat sa tratezi", si cred ca poate fi valabila si aici...
         Pot spune ca m-i s-a predat o lectie despre ce am spus mai sus inca din generala...insa copil fiind, nu am constientizat foarte multe din acea lectie, chiar daca mi-a tras un semnal de alarma...insa lectia, cursul, seminarul, sau cum vreti voi sa-i spuneti din care am invatat ca e greu sa poti numi pe cineva prieten, indiferent cat de veche ar fi prietenia voastra, m-i s-a "predat" in facultate, prin anul 3, cand am simtit intradevar cat de tare poate sa doara o astfel de lovitura...mai ales cand vine atunci cand ai mai mare nevoie de sprijinul celor dragi tie...insa...timpul e ca o sita deasa, intotdeauna cerne, si oamenii, si faptele, si recunostinta...

O zi la plaja in China ! Ce parere aveti? :)

 
Din cate se vede sunt foarte bine organizati....insa eu nu cred ca as incerca o astfel de experienta...:)
Ma intreb, oare cu cat timp inainte sa rasara soarele trebuie sa mergi la plaja pt a prinde un loc?
Si mai am o nelamurire...poate ma edificati voi...Cum ajunge unul care are locul fix in mijloc ( luati ca exemplu penultima fotografie - cea cu umbrele McDonald's ), daca vrea sa mearga la locul lui dupa ce a facut o baie....sau cum reuseste sa iasa de acolo ?!

Vreau sa...Nu, nu vreau nimic...

Se intampla ca fiecare dintre noi sa aiba zile proaste, zile in care nu-ti vine sa faci nimic, zile in care timpul parca...sta...parca se prelinge pe langa tine cu viteza "supersonica" a unui melc,  secundele parca sunt ore...minutele parca sunt zile...iar daca atmosfera este completata si de o zi mohorata...tabloul este complet...
Se intampla sa nu ai chef nici macar sa-ti tarai corpul ca sa duci la bun sfarsit activitatile zilnice, indatoririle pe care le ai... sa nu fii in stare sa pastrezi un timp mai indelungat o stare de constienta propriu-zisa, sa simti ca nu esti in stare sa fii atent la cei de langa tine, sa simti ca "nu esti acolo"...sa te dedublezi, corpul tau sa fie acolo, insa gandul, psihicul, sa vrea sa plece, sa alerge peste tot, nicaieri...
Se intampla sa devii iritat de orice, orice chestie care iti este adresata sa t-i se para...agasanta, enervanta...chiar daca, in principiu, este o chestie banala, cum ar fi...."sa duci gunoiul"!
Ceva de genul asta m-i s-a intamplat mie azi, am fost toata ziua..."pe langa"...pe langa orice trecea pe langa mine, pe langa tot ce se petrecea langa mine, pe langa tot ce ma implica in vreo activitate...
Cand am terminat cu lucrul - de parca mi-ar fi stat mintea la lucru - mi-am terminat si doza de energie pe ziua de azi, mergeam, parca teleghidat, cu masina spre casa, ploua infernal, traficul ingrozitor, radioul se auzea in fundal...Am ajuns in fata blocului, insa ploaia m-a "obligat" sa raman in masina, sa vegetez inca vreo 10 minute, sa visez...la nimic...si sa ma trezesc din acea stare la fiecare tunet mai puternic...
Acum, spre deosebire de starea pe care am avut-o toata ziua, ma simt la fel, fara chef de nimic, nu vreau decat sa ma intind... de fapt nici asta nu cred ca vreau...nu vreau nimic, nu am chef de nimic...o sa astept doar sa treaca ziua, si odata cu ea, sa treaca si aceasta stare...
Nu-mi ramane decat sa ascult piesa baietilor de la Vama Veche....