E frumos sa ai prieteni...( povestea chefului de ziua mea )

As vrea sa va povestesc niste chestii foarte dragute care m-i s-au intamplat de curand.

Acum aproximativ doua saptamani a fost ziua mea de nastere, zi in care, sincer, nu ma asteptam la foarte multe , insa care a fost cu totul deosebita fata de toate zilele mele de nastere de pana acum ( ma rog, nu ziua propriu-zisa, cat ceea ce s-a petrecut in intervalul de cateva zile din perioada aia ).

Totul a inceput de miercuri (joi fiind ziua mea), surprizele incepand de la prietena mea care a ajuns de la Bucuresti seara ( fara sa-mi zica nimic, si invocand niste scuze foarte palpabile cum ca nu poate ajunge de ziua mea ). Sincer eu banuiam ca va ajunge in cursul zilei de joi, chiar daca ea nu a vrut sa recunoasca nimic...insa..."antecedentele" ei puteau sa dea de banuit :P . Norocul ei a fost ca nu am plecat la fotbal cu baietii, ca ii stricam toata surpriza daca o faceam, si un alt noroc al ei a fost ca m-a sunat cand eram doar pe la a treia bere, ca altfel nu prea ar mai fi avut cui sa faca surpriza. Toate bune si frumoase, oboseala cat cuprinde, la unii la propriu din cauza zilei lungi avute, la altii...tot la propriu, insa din cauza berilor baute.....

A doua zi, dis de dimineata, daca nu ma insel chiar de pe la 7:30 a inceput sa sune telefonul, care mai de care cu mesaje de "La Multi Ani!" Va dati si voi seama cum am raspuns la primele telefoane, pana sa ma dezmeticesc cat de cat, avand in vedere orele, care incepusera sa creasca simtitor, la care ne-am culcat...

Nu mica mi-a fost mirarea cand am primit niste telefoane de la persoane, care, nici prin gand nu-mi trecea ca ar putea sa tina minte ca e ziua mea, insa am pus toate aceste telefoane pe seama internetului si a remind-urilor de la telefoane( traiasca hi5, tagged si mai stiu eu ce site-uri din astea mai sunt, care iti amintesc zilele de nastere a celor din lista ta de "prieteni". Si tot asa, a sunat telefonul pana a doua zi, incat am "terminat" o baterie ( nu de vin ) si am inrosit firul de la incarcator( exagerez putin, dar sper sa imi fie cu ingaduinta :P ).

Ce m-i s-a parut putin ciudat este ca sora-mea, nu a fost la fel de insistenta in legatura cu faptul ca nu stia ce sa-mi ia drept cadou, cum era la alte zile de nastere, insa nu am stat f mult sa ma gandesc la asta, pt ca i-am spus ca nu-mi trebuie nimic....

In fine, sa revin la cum a decurs totul...M-am gandit sa nu fiu magar tocmai de ziua mea, si sa imi scot prietenii la o bere, e drept nu joi, ca era in mijlocul saptamanii ci sambata cand e toata lumea libera si putem si noi sa bem ca oamenii si sa ne imbatam ca porcii fara nicio problema...Sincer, ma asteptam sa fiu refuzat politicos de anumite persoane pe care le stiam mai ocupate si care s-ar fi putut sa nu ajunga, insa cand colo toata lumea era foarte binevoitoare incredintandu-ma ca va fi prezenta sambata la locul faptei. I-am invitat pe toti cei care m-au sunat si a ramas stabilit sa ne vedem sambata la o bere!

Vineri, a venit in Timisoara si prietenul sora-mii, care din cate stiam eu trebuia sa mearga la un interviu. S-a dus omul la interviu, iar seara am hotarat sa mergem in 4 sa bem ceva in cinstea mea. Ehe...si acum sa vedeti manipulare!

Am hotarat noi sa mergem la un suc, insa, sora-mea, care termina de obicei cu lucrul pe la 5, a fost "retinuta" la serviciu pana pe la 8 cu nush ce treburi foarte importante care nu sufereau niciun pic de amanare. Ca sa fie treaba treaba,"am hotarat" (de parca eu as fi hotarat, insa a trebuit sa "ma dau pe brazda") sa nu mergem in complex ci la un bar/restaurant in Piata Operei, si cum Doamne iarta-ma sa "te imbraci in blugi si in tricou, ca doar mergem si noi la ceva mai select... asa ca ia pantalonii aia de stofa si o camasa mai acatarii...". Pe cand lucram aveam o "uniforma" de genul asta asa ca nu mi-a picat prea bine sa ma imbrac asa, insa...am inghitit-o...ce era sa fac?!

Ne pregatim noi de plecare, la care prietenul sora-mii, imi zice ca are o intalnire cu un potential sef ( pe care il cunoastea ) care l-a rugat sa treaca putin pe la el sa stea de vorba si dupa ce are discutia asta mergem sa bem ceva. Ajungem la locul intalnirii cu "seful", care chipurile era la un local prin Modern, merge omul sa vb si se intoarce peste 2 minute sa ne zica sa coboram cat discuta el cu persoana respectiva ca s-ar putea sa dureze vreo 15 min si sa nu stam in masina, ca da el aici ceva de baut si dau eu dupa aia, cand mergem in cealalta parte...Nu prea mi-a convenit mie nici asta ca abia asteptam sa-mi ud gatul in Operei, dar...am coborat, ce puteam sa mai zic?!...Dam sa intram in bar, si vad ca avem de urcat niste trepte foarte abrupte...inauntru...muzica in surdina si o negura de s-o tai cu cutitul, doar niste jocuri de lumini care te ameteau cu totul....uitandu-ma sa nu ma impiedic, ajungem intr-un final si-n barul cu pricina, cand, se aprinde dintr-o data lumina, se aud niste bubuituri de am zis ca se trage apoi incep unii sa tipe si sa fluiere incat au inceput sa-mi tremure genunchii si imi venea s-o iau inapoi la fuga pe scari, da' imi era frica sa nu cumva sa imi rup picioarele daca o iau la sanatoasa....

Dupa cateva secunde am inceput sa ma dezmeticesc, abia cand au inceput oamenii sa-mi cante "La Multi Ani! " si am inceput sa recunosc fetele celor care ma sunasera toata ziua precedenta si care erau atat de binevoitori sa vina sambata sa bem o bere, oameni care au fost complicii sora-mii in toata sarada asta...

Dupa ce mi-am revenit din soc, am inceput sa aflu detalii...totul incepuse cu vreo 2 luni in urma, cand sora-mea a inceput sa caute un local potrivit, sa gaseasca firma de catering si sa pregateasca totul, fara ca eu sa banuisec ceva...

Am primit si un tort in forma de BMW ( care se voia seria 5 )si cheful a tinut pana spre dimineata.

Totul a iesit mai mult decat perfect ( cel putin pentru mine ) si vreau sa le multumesc tuturor celor care au participat si in special celor care au organizat evenimentul, chiar daca la inceput mi-a fost putin ciuda ca nu am reusit sa ma prind de absolut nimic si ca am fost "lucrat" in asemenea hal...

Sper ca toata lumea sa se fi simtit la fel de bine ca si mine, iar daca nu a fost asa... nu pot decat sa imi cer scuze daca ceva nu a fost la inaltimea asteptarilor...

Lume noua...Lume veche...

E bine sa ai un job care sa iti permita sa fii ...mobil...adica sa te plimbi prin tara...free...
Ieri am fost pe la Cluj...insa din pacate a plouat torential si nu am putut sa ies niciunde....doar la restaurantul hotelului...si cand te gandesti ce frumos este Clujul si ce ...frumuseti ascunde....iti vine sa-ti dai cu tesla in....si anume...ma scuzati, cand te vezi fortat de imprejurari sa ramai "arestat la domiciliu"...
Azi am ajuns pe la Oradea...si doar nu era sa raman in Oradea....m-am cazat in Baile Felix. Din fericire azi vremea a fost de-a dreptul incendiara, insa, din pacate azi nu am mai putut ramane in Cluj...insa nici Felix-ul nu e rau.
Nu stiu cati dintre voi cunosc statiunea, asa ca o sa incerc sa o descriu eu putin...poate intereseaza pe cineva...
La prima vedere...nu pare cu nimic mai presus decat o alta locatie...niste parcuri ...frumusele...cateva bancute...plin de...lume noua...lume veche...adica, in principal statiunea abunda de varstele extreme, abunda copiii si batranii, insa este ceva foarte linistitor, sa vezi caldura cu care ii inconjoara cei batrani pe cei mici, raspunsurile pe care le dau cu rabdare tuturor "de ce-urilor" venite de la micii curiosi...insa prin statiune sunt si tineri, mai putin, ce-i drept, insa...sunt...
Cum spuneam, totul pare asemanator cu alte parcuri, insa odata ce patrunzi "mai adanc" in statiune dai peste o frumusete de aranjament, o combinatie intre exotic si autohton care, per ansamblu (o sa vedeti de ce spun asta), te lasa placut surprins odata ce ai vazut-o....este vorba de niste bazine (vreo 4-5), in care se imbina exoticul - niste nuferi superbi (care sunt deschisi ziua, iar odata cu amurgul incep sa-si inchida florile...), printre care inoata broaste testoase si pesti multicolori, cu autohtonul - unii oameni care scuipa seminte in apa, nestiind sa pretuiasca absolut deloc frumosul...
Pentru ca aceasta combinatie sa atinga apogeul, in mijlocul acestor bazine exista ( a nu se intelege "in apa" ) un menestrel...care face ca parcul sa rasune de partiturile pe care le "povesteste" vioara sa...e superb( nu menestrelul, ci atmosfera :) ).
Atmosfera este foarte relaxanta, si cred ca merita sa "pierzi" cel putin un weekend aici. Cand esti in pana de idei, esti din zona si nu stii unde altundeva sa mergi, Felix-ul poate fi un adevarat "incarcator" de energie...

Da' ou', cat e ou'?!?

Ieri am fost martorul unei faze foarte faine , intr-un magazin, in care intrasem sa-mi iau niste apa, toropit de caldura de afara.
Stand la rand, in fata mea era o femeie....pe la vreo 40 de ani, de conditie medie, si care venise sa ia niste mezeluri si alte cateva "d'ale gurii".
Dupa ce a servit-o vanzatoarea, s-a uitat putin in portofel, s-a intors spre vanzatoare si a intrebat-o :

Femeia : Doamna, oua aveti?
Vanzatoarea : Avem
Femeia : La ce pret?
Vanzatoarea : 5500 de lei/bucata
Femeia :( cu o fata foarte surprinsa ) Auoleoooo, Doamna, da' fara coaja cu cat le dati ?!?

Acum, nu stiu daca femeia le voia deja "ochiuri" sau in ce fel gatite... nu cred ca surprinderea ei era datorata, in niciun caz, pretului... :P....dar toti oamenii din magazin s-au amuzat maxim. :)

Jurnalul unui barbat de peste 40 de ani !

  
   Din cauza serviciului meu sedentar si in consecinta a acumularii de grasime pe burta, compania mi-a oferit un serviciu de antrenament personal intr-o sala de sport. Am acceptat bucuros si chiar m-am dus personal sa ma programez.    
   Mi-au dat o instructoare personala pe care o cheama Nadia, o profa sculpturala de 26 de ani, model de echipament sportiv dupa cate mi-am putut da seama dupa afisele lipite pe pereti. Ea mi-a explicat ca ar fi util sa-mi notez intr-un carnetel experientele pentru a putea observa eu insumi progresul. Zis si facut si acum as vrea sa impartasesc cu voi.

  Prima zi:

   M-am trezit la 6 dimineata, cum stabiliseram. Destul de greu sa te scoli din pat ca sa mergi la sala dar totul s-a schimbat cand am ajuns acolo si am vazut ca Nadia ma astepta.
   Parea o zeita greaca, ochi verzi si un suras urias, cu buze carnoase si spectaculoase. Mi-a facut un tur de sala, mi-a aratat aparatele si mi-a masurat pulsul dupa cinci minute de bicicleta...
   Si-a facut griji pentru ca i s-a parut pulsul meu accelerat dar am profitat ca sa-i fac un compliment si i-am zis ca era din cauza ei pentru ca purta un costum de licra care-i intra in poponet.
   Mi-a facut destula placere s-o urmaresc dand lectii de aerobica la finalul zilei mele de exercitii.    Nadia ma mentinea motivat sa-mi fac abdominalele in ciuda durerii mele de abdomen.

   A doua zi:

   Am baut doua cesti de cafea si intr-un final am reusit sa ies din casa. Nadia m-a pus sa ma intind cu fata in sus, m-a pus sa ridic o bara grea de metal si pe urma s-a mai si hazardat sa-i puna niste greutati! Pe banda de alergat picioarele imi erau cam moi dar am reusit sa fac un kilometru.    
   Surasul sau aprobator si ochiadele ei au facut sa merite osteneala.
   Ma simteam grozav!
   Era o viata noua!

   A treia zi:

   Singurul mod in care am putut sa-mi spal dintii, a fost punand periuta de dinti pe chiuveta si mutandu-mi capul dintr-o parte in alta. Cred ca am o hernie abdominala. Sa conduc n-a fost deloc usor: pana si pentru a frana masina ma dureau si flocii din cur. Am parcat deasupra unei motociclete de livrare la domiciliu...
   Nadia si-a pierdut un pic rabdarea cu mine pentru ca, considera ca strigatele mele deranjau pe ceilalti asociati ai clubului. Ca sa fiu sincer vocea ei mi se parea cam acuta asa devreme dimineata si cand ridica tonul devenea nazala... si foarte suparatoare.
   Ma dureau coaiele cand mergeam pe banda alergatoare si in consecinta Nadia m-a mutat la scara. Ma intreb de ce mama dracului cineva ar inventa o masina care sa faca ceva ce a devenit demodat odata cu aparitia ascensoarelor ?!?
   Ea mi-a zis ca o sa ma ajute sa fiu in forma si sa ma bucur din plin de viata. Alta imbecilitate de-a ei...

   A patra zi:

   Nadia ma astepta cu nenorocitii sai ochi verzi sfredelindu-ma ca un pumnal si cu surasul sau batjocoritor, stil Jack Nicholson in Batman. N-am putut evita sa ajung cu o jumatate de ora intarziere: Fix timpul de cat am avut nevoie pentru a-mi lega sireturile de la adidasi.
Cretina m-a pus sa lucrez la aparate dar cand a fost un pic neatenta am fugit sa ma ascund la baie. A trimis alt instructor dupa mine sa ma caute si drept pedeapsa m-a pus sa vaslesc si… mi-a scapat un part pe care l-a auzit toata sala. De cand sunt nu m-am simtit mai rusinat.

   A cincea zi :

   O urasc pe Nadia mai mult decat pe orice alta fiinta de pe lume. Anemica de rahat, cu buzele ei cu colagen, blonda fara creier.
   Daca as mai avea o bucatica de corp care sa nu ma doara, i-as trage suturi in fund, mama ei de dobitoaca.
   A vrut sa-mi lucrez tricepsii.
   EU NU AM TRICEPSI!!!
   Si daca nu vrea sa sparg pardoseala salii sa nu-mi dea nenorocitele de bare de greutate si nimic altceva ce cantareste mai mult decat un sandwich...
   Bicicleta m-a facut sa lesin si m-am trezit pe patul unei nutritioniste, alta slabanoaga imbecila, care mi-a dat o lectie de alimentare sanatoasa. Nenorocita habar n-are ce inseamna sa-ti fie foame!
   De ce naiba n-am avut bafta de ceva mai linistit, cum ar fi un curs de bucatarie sau de coafura?!?

   A sasea zi :

   Nenorocita dracului de Nadia mi-a lasat un mesaj pe robot, cu vocea ei scarboasa, pentru a ma intreba de ce n-am fost azi. A fost de-ajuns s-o aud ca sa arunc naibii telefonul, dar pe urma n-am mai avut forta sa-l ridic, nici sa ridic telecomanda televizorului, in consecinta a trebuit sa suport 11 ore un singur canal, nenorocitul ala de National Geographic. Si a trebuit sa vad un program despre imperecherea pasarilor, eu, care nu ma mai fut de sase zile.

   A saptea zi:

   L-am rugat pe soferul camionetei bisericii sa ma duca la slujba, ca sa-i mutumesc lui Dumnezeu ca a trecut saptamana asta! Mai mult, m-am rugat ca la anul sa ma trimita sa fac ceva mai distractiv: un cateterism sau o analiza de prostata...

Fii atent...

Fii atent la gandurile tale, pentru ca ele vor deveni cuvintele tale !

Fii atent la cuvintele tale, pentru ca ele vor deveni faptele tale !

Fii atent la faptele tale pentru ca ele vor deveni obiceiurile tale !

Fii atent la obiceiurile tale pentru ca ele vor deveni caracterul tau !

Fii atent la caracterul tau, pentru ca el iti va defini destinul !

Sunt niste maxime pe care le-am vazut azi, intr-un cabinet medical, in Lugoj. Niste maxime care mi-au placut maxim. Niste maxime pe care m-i le-am amintit cateva ore mai tarziu, intr-o situatie care m-a impresionat extraordinar de mult, o situatie care m-a facut sa ma gandesc pur si simplu, la faptele noastre, la caracterul nostru si la destinul nostru...
Dupa ce am revenit in Timisoara, imi era foame, si ne-am gandit sa facem o salata usoara de vara, dar nu aveam ingredientele necesare, asa ca ne-am hotarat sa mergem in Kaufland sa cumparam cele de trebuinta.
Am ajuns acolo, si la intrare am vazut acea faza de care va spuneam. La intrarea in Kaufland-ul din Circumvalatiunii zaboveste un batranel, un om cu care viata se pare ca a fost injositor de cruda, un om pe fata caruia se poate citi dezamagirea...dezamagirea oferita de viata, dezamagirea oferita de acel DESTIN, care cu el nu a fost deloc corect, DEZAMAGIREA PUR SI SIMPLU .... Nu-i stiu povestea omului respectiv, insa asta a fost ce am citit eu in privirea lui. Pare un om care nu ar vrea sa faca ceea ce face, dar care pana la urma ...nu face...si anume nu cerseste...el decat sta acolo, la intrare, cu 2 sacose in care nu stiu ce tine...probabil ce i-a mai ramas din "avutie", cu un baston in care se sprijina cand se mai ridica din cand in cand, si cu privirea in pamant...pare ca nu mai are putere nici sa mai ridice fruntea si sa priveasca inainte, pare ca nu mai are curajul sa o faca...
Azi, cand am intrat in Kaufland, un tanar de vreo 30-35 de ani statea de vorba cu acel batranel, si parea ca incearca sa-i dea binete, sa-l intrebe de sanatate, aici am vazut acel CARACTER din maximele de mai sus, iar batranelul cred ca i-a povestit felul in care ajuns in aceasta situatie...ii povestea tanarului ceva, insa tot cu capul plecat si cu vocea plapanda, parca nu voia sa-i afle toata lumea povestea...
Nu stiu de ce aceasta imagine m-a impresionat atat de mult, doar l-am mai vazut pe batranel acolo, insa niciodata nu am vazut pe cineva care sa-l intrebe de vorba...
Aceasta imagine m-a impresionat atat de tare incat nu am mai putut sa scot niciun cuvant pe drumul de intoarcere spre casa...pur si simplu nu reuseam sa-mi scot din minte privirea lui...si nici acum nu reusesc...

Nopti "albe" pentru zile "negre" :)

    Titlul nu este neaparat relevant pentru ce vreau sa scriu in continuare, insa mi-a venit pur si simplu in cap si... alt titlu nici ca stiu ce ar fi trebuit sa pun...

    Am avut in weekend o noapte foarte tare, una care nu anunta nimic cu cateva ore mai devreme insa care a iesit....intr-un fel. Nu va inchipuiti ca a fost un super chef, ceva foarte ...zgomotos sau mai stiu eu ce "bairam" ( cum ar spune unii "baietasi" ), nu, a fost pur si simplu o "bauta" linistita, cu un prieten, o bauta pe care o tii minte, nu neaparat pentru ca ai facut-o lata, ai baut pana ai cazut sub masa, ai agatat vreo 2 tipe ...etc...ci pur si simplu o tii minte pentru ca...te-ai simtit bine, pentru ca...ai stat pana la 12 a doua zi fara sa te plictisesti, fara sa "motai", pentru ca...ai putut sa discuti orice despre orice, pentru ca...ai facut-o ! Am baut bere si am ascultat Nightwish, am tras cateva povete si am stabilit sa o mai repetam....cand...?!... inca nu stim, sa vedem daca mai primeste "bilet de voie" de la sotie :)...

ZIUA DE AZI E O ZI SPECIALA

Am primit mass-ul asta acum ceva vreme, insa nu l-am deschis pana in seara asta...Nu stiu daca faza este reala, sau este imaginata de catre cineva, insa pe mine m-a impresionat...



        Acum douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Intr-o
noapte cand am ajuns la o comanda, la 2:30 AM , cladirea era acoperita in
intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la
parter...
          In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport.
          Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa .
          Deci am mers si-am batut la usa .
          -" Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta.
          Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii.
          Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe
ea,ca si o femeie dintr-un film din anii '40. Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu
cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi.
Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
         -"Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?"zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
         -"Nu e mare lucru" I-am zis eu.
          -" Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata."
          -"Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat:
          -" Ai putea sa conduci prin centrul orasului?"
          -"Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid.
          -" Oh, nu conteza" spuse ea. -" Nu ma grabesc. Eu acum merg spre
azil...".
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori...
          -"Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea -"Doctorul spune ca nu mai am mult timp..." In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.
          -"Pe ce ruta ati vrea sa merg?" am intrebat.
          Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere. Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata:
         -"Sunt obosita... Hai sa mergem."
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse. Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau atenti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa . Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
          -"Cat va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
          -"Nimic" am zis eu.
          -"Dar trebuie si tu sa te intretii."
          -"Nu va faceti griji...sunt si alti pasageri" am raspuns eu. Aproape
fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere..
          -"Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie" spuse ea.
          -"Multumesc."
         I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii. In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru.
Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi. Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?...
Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data
si apoi sa plec?..
Uitandu-ma in urma nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea
viata.
        Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere - frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat. OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!! Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam. In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun:"Ziua de azi este o zi speciala!"  Amintiti-va asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul Show pe care il jucam.Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat !!!!!!!!!!N-o sa ai parte de nici o surpriza in 10 zile daca o sa trimiti acest mesaj la alte 10 persoane, dar, s-ar putea sa ajuti lumea sa fie putin mai buna si mult mai intelegatoare prin simplu fapt ca-l trimiti mai departe.